o autostradă plină de semafoare și oameni vechi
care se plimbau prin cerul gurii ca o foame adultă
deși în marea noastră majoritate toți mergeam cu metroul
și venele nu erau încă stabilizate în sensul propriu al unei linii drepte
câteva mâini au fost obligate să gesticuleze din lipsă de personal
apoi trenul de sub pământ a început să curgă în toate părțile
ca o trăsătură

și era fără un sfert de când a început să plouă sub noi
cu afișe mici de statură și bune intenții
sub piele drumurile se desfășurau normal
semafoarele au învățat alte culori pe de rost
iar oamenii vechi se lăsau salutați unii în ceilalți biletași
ai trenului de sub pământ
în timp ce restul civilizat al mâinilor au făcut cursuri profesionale
de semafoare și autostrăzi

doar venele au încetat
să curgă